Agricultură: Inspecții Bio, Cercetare și Consultanță

Managementul recoltării lucernei

on Jun 14, 2016 | 0 comments

(Sinteză bibliografică)

Dr. ing. POP Ioan Aurel

Scopul principal al programelor de recoltare a pajiștilor constă în maximizarea producției de substanțe nutritive pe fondul asigurării unei longevități cât mai mari a lanului. Cosirile frecvente produc un furaj de calitate în timp ce cosirile la o frecvență mai redusă cresc în general longevitatea, de aceea, managementul recoltării pajiștilor presupune un compromis între calitate și longevitate.1

Decizia privind alegerea momentului optim pentru a cosi se bazează pe:

  • înțelegerea biologiei plantei respectiv a modului de creștere, dezvoltare, supraviețuire;
  • necesitățile de furajere ale efectivului care consumă furajele;
  • calendar;
  • condițiile meteorologice prognozate.1Poza articol lucerna

Creșterea inițială din primăvară a leguminoaselor perene, dar și creșterea după fiecare coasă depinde mult de rezervele energetice (de hrană) înmagazinate în rădăcinile plantelor.  Rezervele de energie ridicate sunt importante pentru a asigura o creștere și o refacere rapidă, aspect ce se poate materializa în producții ridicate dar și pentru dezvoltarea toleranței la ger și repornirea în vegetație din primăvară. Rezultatele obținute în activitatea de cercetare au arătat că cele mai ridicate rezerve de energie se realizează atunci când plantele sunt în stadiul de înflorit deplin, iar cele mai mici rezerve la o scurtă perioadă după coasă atunci când plantele cresc rapid (Figura 1).1

Stadiul dezvoltării planteloFig 2 lastarir (fenofaza) este în general un indicator de încredere privind nivelul de aprovizionare cu rezerve nutritive al plantei precum și al momentului optim de recoltare, deși se știe că atunci când se înregistrează temperaturi scăzute și nebulozitatea se menține ridicată pentru o perioadă mai lungă, înflorirea este amânată iar rezervele energetice continuă să crească.3 În aceste condiții, care apar de obicei în luna mai, apariția noilor lăstari (Figura 2) este indicatorul momentului recoltării. Amânarea recoltatului după ce noii lăstari încep creșterea poate să întârzie regenerarea plantelor și să scadă producția următoarei coase. În condiții normale, în special în timpul verii, dezvoltarea de noi lăstari se produce doar după înfloritul deplin sau după apariția păstăilor, de aceea nu este întotdeauna recomandat să ne bazăm decizia de a începe cositul pe momentul apariției lăstarilor. 1

Prin întârzierea recoltării lucernei se reduce foarte mult gradul de consumabilitate, digestibilitate al nutrețului și se depreciază calitatea acestuia 2 (Vezi tabel 1).

Tabelul 1

În timpul primului an, plantele au nevoie de un nivel ridicat de rezerve energetice pentru a rezista peste iarnă. Astfel se recomandă ca în anul I de vegetație recoltarea să se efectueze cât mai târziu, în intervalul cuprins între sfârșitul îmbobocirii – mijlocul fazei de înflorire. Lucerna ar trebui să ajungă în acest stadiu de dezvoltare la 60-70 zile de la răsărire, planta având nevoie de o sumă de 850-9000 C temperatură medie zilnică la prima cosire (începutul înfloritului).2

În cazul în care gradul de îmburuienare a culturii în primul an este ridicat se recomandă efectuarea coasei de curățire la începutul îmbobocirii lucernei atunci când majoritatea buruienilor se găsesc în stadiu vegetativ.2

A doua recoltare e bine să fie făcută înainte de 15 septembrie pentru a se asigura o refacere adecvată a rezervelor nutritive din rădăcini. Ocazional atunci când recoltatul se face înaintea lunii septembrie și când există condiții bune pentru încă o coasă, o a treia recoltare poate fi făcută după îngheț. În cazul recoltării la jumătatea lunii octombrie sau mai târziu, o miriște de 15 cm ar trebui lăsată pentru a acoperi pământul, proteja coroanele plantelor și pentru a ține zăpadă.1

Momentul realizării primei cosiri la o cultură de lucernă înființată în toamnă va fi stabilit în funcție de dezvoltarea și vigoarea plantelor. Dacă plantele sunt viguroase și rădăcinile bine dezvoltate, prima coasă poate fi făcută în stadiul dintre buton floral și începutul înfloritului, însă dacă plantele sunt micuțe și slab dezvoltate este bine a se aștepta până după mijlocul înfloritului.1

În anii următori, prima cosire și cosirile din timpul verii se recomandă a fi făcute atunci când cultura e între stadiul de butoni florali și începutul înfloritului, fiind necesară o sumă a temperaturilor medii zilnice de 750-8500 C (între cosiri). În condiții de cultură se recomandă recoltarea alternativă a lucernei, în așa fel încât pe aceiași suprafață, într-o perioadă de vegetație cel puțin una din recolte să fie cosită în faza în care 20-25% din plante sunt înflorite.2

Lucerna, spre deosebire de trifoiul roșu și ghizdei își menține producția în condiții de secetă datorită sistemului radicular profund, totuși după perioade îndelungate de secetă, creșterea se reduce, înfloritul putând surprinde plantele mici și subdezvoltate. Cosirile efectuate în aceste perioade nu afectează sau slăbesc cultura, preîntâmpinând fenomenul de epuizare a plantelor.2

La sfârșitul verii și începutul toamnei plantele se pregătesc pentru intrarea în iarnă prin dezvoltarea toleranței la frig și acumularea de rezerve energetice. Cosirea lucernei într-un moment care permite doar câteva săptămâni de regenerare înainte de îngheț reduce puternic rezervele energetice din rădăcini. Recoltarea târzie de asemenea îndepărtează miriștea ce ține zăpada care protejează cultura de temperaturile extreme. În ambele situații descrise crește riscul ca lucerna să fie distrusă de condițiile din iarnă.1

Minimalizarea riscului privind reducerea persistenței culturii se poate realiza prin:

  1. Cosirea pe timp de vară cel puțin o dată pe an a fâneței atunci când plantele sunt în stadiul de 2/10 înflorite sau mai târziu
  2. Menținerea unei fertilități ridicate a solurilor
  3. Recoltarea în toamnă a varietăților care au o toleranță bună la boli și frig.1

Condițiile climatice din timpul iernii pot agrava efectele recoltării din timpul toamnei, temperaturile de –150 C dăunând platelor. Solul și zăpada servesc ca și izolator între plante și temperatura atmosferică, lipsa zăpezii ducând la creșterea pagubelor provocate de iarnă asupra culturii. De asemenea solurile umede îngheață și dezgheață mult mai intens ceea ce duce la creșterea pierderilor, de acea se recomandă a nu se recolta toamna fânețele despre care se știe că au asemenea probleme sau pe care nu se acumulează suficientă zăpadă.1

Un nivel optim de potasiu în sol crește rezervele energetice din rădăcini. Menținerea unor nivele ridicate de rezerve de energie în rădăcini la venirea iernii îmbunătățește capacitatea lucernei de a trece bine peste iarnă și a porni în vegetație primăvara. Este importantă menținerea unor nivele optime de potasiu  disponibil la sfârșitul verii și începutul toamnei deoarece toleranța culturii la iernare se formează în această perioadă. Aplicarea potasiului după ce plantele intră în perioada de dorminanță nu duce la creșterea rezervelor de energie din rădăcină.1

Înălțimea de recoltare a lucernei e de 4-5 cm de la sol, iar ultima cosire se efectuează la 7-8 cm.2

Imaginea1

La SC SEMTEST BVN SA (Imaginea 1) pe o pajiște ce are în compoziție 40% lucerna, 30% Dactilys glomerata, 15% Lolium perene și 15% Festuca arundinacea s-au obținut în primul an (2014) 4000 kg fân, în al doilea an (2015) 5000 kg fân de foarte bună calitate, pajiștea fiind cosită de doua ori pe an în condițiile unor ani nu tocmai prielnici pentru producția de fân. La stabilirea momentului recoltării pe lângă datele prezentate în acest material ne-am bazat pe mai multe surse de prognoze meteorologice disponibile pe internet și pe aplicații pentru telefonie mobile (Android, IOS și Windows mob) dintre care vă recomandăm:

http://www.agro.basf.ro/agroportal/ro/ro/vremea/8_day/vremea_detaliata.html

http://www.bayercropscience.ro/meteo.php

http://www.yr.no/place/Romania/Mures/S%C3%A2ngeorgiu_de_Mure%C5%9F/long.html

http://www.accuweather.com/en/ro/sangeorgiu-de-mures/284920/daily-weather-forecast/284920

http://www.memo.ro/meteo/meteo.php?loc=158579&tip=2&s=1

 

Bibliografie

  1. C. BOSWORTH., Cutting Management of Alfalfa, Red Clover and Birdsfoot Trefoil, Agronomy Facts 7, Pensylvania, – http://extension.psu.edu/plants/crops/forages/hay-and-silage/harvest-management/cutting-management-of-alfalfa-red-clover-and-birdsfoot-trefoil.
  2. DRAGOMIR N., 2005. Pajiști și plante furajere – Tehnologii de cultivare, Ed. Eurobit, Timișoara.
  3. MOGA I. MARIA SCHITEA, 2005. Tehnologii moderne de producere a seminţelor la plante furajere, Ed. Ceres, Bucureşti.
  4. IGNAT Al, 2000. Bazale producerii furajelor, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

 

 

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>